Cum sa te conectezi cu subiectul. Cum sa capturezi momente naturale.

Cel mai important la o fotografie este sa transmita ceva. Emotiile, povestile nu se captureaza ajutandu-te de tehnica. Un fotograf bun este cel ce are o abilitate naturala de-a vedea momente si compozitii spontane,dar si un nivel (tehnic vorbind) ridicat pentru a actiona la timp, pentru ca unele cadre frumoase dureaza doar o secunda. De aceea, cand ai numai jumatate de ecuatie -ori numai un ochi bun pentru cadre, ori cunosti doar tehnica , vei avea carente in fotografiile tale.Sa zicem ca uneori tine si de noroc. :)

Deci, cum prindem un moment real intr-un mod puternic si intr-o viziune creativa?

Pentru inceput ,depinde de felul fotografiilor pe care le faci.Ca e o sedinta foto profesionala, ca esti cu prietenii si vrei sa ii prinzi cu gurile pana la urechi, conteaza cel mai mult sa creezi o conexiune cu subiectul tau. 

-Daca o sa fotografiezi la o nunta - cunoaste-i pe miri, daca faci poze unei colege de liceu, incearca sa vorbiti putin, poate chiar si sa iesiti inainte. Stiu ca nu prea pare sa aiba legatura cu fotografia ce zic eu, dar cred ca importa mult acest lucru,mai ales in cazul sedintelor mai lungi.

-Lasa-le celor pe care ii fotografiezi libertate de exprimare. Pentru portrete mai ales, amestecati momentele naturale cu cele in care subiectul pozeaza (a poza presupune in general luarea unei atitudini intentionat).

Pentru persoanele putin rigide, incercati sa le lasati sa pozeze pana cand se vor transforma in ceva mai natural.

-Nu-ti fie frica sa te prostesti (ma pricep de minune la asta) - asa o sa-ti faci "modelele" sa se simta mai confortabil si implicit sa se miste natural. Nu e nimic rau in a poza daca e facut cum trebuie, insa nimic nu-i mai rau ca o fotografie in care subiectul se uita in obiectiv iar expresia lui nu-ti inspira nimic.

-Daca nu-ti ies imaginile portret sau efectiv nu-ti place sa fotografiezi oameni (ceea ce nu-i deloc rau,si nici un sfarsit de lume) ,gaseste altceva de fotografiat - peisaje, macro, etc.

O sa pun aici cateva fotografii care sa exemplifice ce-am vrut sa spun mai sus. 

Trebuie sa spun, nu-l cunosc pe acest incantator domn. L-am oprit pur si simplu 

sa-i fac o poza, pentru ca m-a fascinat palaria lui uriasa. L-am rugat sa zambeasca, si a fost genul perfect de model, maleabil. Dupa a 3-a poza, a inceput sa-i placa atat de tare,ca-mi zice: "Si maine tot aici va gasesc, domnisoara?" :))

Aceste doua poze le-am facut in timpul unei sedinte cu o colega. Am vazut fantana si am spus "Wow, hai acolo!". Bineinteles ca ea a pozat cuminte si profi, insa dupa o mica gluma, poza s-a transformat in ... asta:

Cum spuneam, nu e rau deloc sa pozezi,sa te uiti in aparat, 

daca o faci cum trebuie. Si daca ai si fetisoara asta draguta... :)

Acesta, zic eu, e genul de portret putin idilic, putin artistic, dar si realist.

Deasemenea, poti lucra cu subiectul tau si comunicand cu el. Eram intr-o zi in parc, si vad minunatia de copil cum zumzaia pe langa mine, pentru ca vazuse aparatul. Am zis sa nu refuz generoasa oferta, si am inceput sa ii fac poze. Bineinteles ca s-a intimidat, insa am inceput sa ii pun intrebari, si la un moment dat, cand am intrebat-o "Cat de tare poti tu sa razi?", mi-a raspuns asa: 

In concluzie, comunicarea cu subiectul, indiferent de situatie, va aduce fotografiilor voastre un mare plus! Sper ca aceste imagini v-au dat macar o idee sau un impuls pentru a incerca pe cont propriu teoriile mele. :)